Un asasinat care arată, din nou, probleme cronice în funcționarea statului român

Plus comentariile unui secretar de stat despre acest asasinat, într-o analiză critică cu argumente sociologice

Aș dori să comentez acest caz sinistru petrecut în capitala, unde o femeie însărcinată a fost executată în plină stradă cu o armă letală de fostul ei iubit. De asemenea, comentariul unui secretar de stat este de-a dreptul șocant, și vine să spele vina statului român pentru acest asasinat, care s-a produs ca urmare a unei neglijențe a statului român.

Mai întâi, din moment ce asasinul femeii s-a sinucis, asta înseamnă că nu a fost o crimă comisă cu sânge rece și că asasinul a trăit un moment de psihoză în momentul și înaintea asasinatului. Întotdeauna suicidul apare doar în contextul unei psihoze, fie ea temporară sau de durată. A-ți lua viața, indiferent de motiv, este, din punctul de vedere al psihiatriei, un gest care arată suspendarea temporară sau de durată a rațiunii, acest gest fiind unul împotriva firii umane și a oricărui animal, care are ca scop încă de la naștere protejarea propriei sale vieți.

Acum, acest episod psihotic experimentat de asasin cel mai probabil a avut un context, a avut niște elemente preexistente de ordin psihiatric. Psihozele nu se întâmplă așa, oricum, brusc și neanunțate. Cel mai probabil, individul era băutor frecvent de cafea (unul din contextele declanșării unui episod psihotic este privarea cronică de somn, care este și un element care anunță debutul problemelor psihice) și poate că și de alcool și avea un background familial cu probleme psihice, și moștenise cel mai probabil o vulnerabilitate psihică de la părinții săi, vulnerabilitate care a dus la psihoză în contextul consumului de cafea, energizante sau alcool.

Mai știm și că asasinul deținea o armă cu permis de port-armă eliberat de o instituție a statului român, și mai știm și că testele psihologice care se fac pentru obținerea permisului de port-armă sunt o glumă în România. E ca și cum ai obține un ITP curat pentru o rablă. Dai un ban celui de la ITP iar rabla ta devine peste noapte virgină, o mașină nou-nouță.

Avem deci două adevăruri în acest caz: un pacient cu probleme psihice sau vulnerabilități de ordin neurochimic moștenite a obținut o armă letală cu permis, probabil prin mită sau pile în poliție sau printr-o funcționare deficitară a sistemului de stat de examinare psihologică la eliberarea permisului de port-armă. Eu, ca sociolog cu cunoștințe solide de psihiatrie, văd o vină a statului român pentru acest asasinat brutal, care cu siguranță putea fi prevenit dacă am fi trăit într-o țară ca Suedia sau Israel, țări în care controlul armelor și obținerea unui permis de port-armă sunt stricte și examinarea psihologică pentru obținerea unui permis de port-armă este riguroasă, iar astfel de erori care au dus la crima oribilă din complexul Cosmopolis nu pot avea loc.

În Israel, o țară în care majoritatea adulților poartă armă în contextul războiului arabo-israelian și al riscului de atentat terorist, testele psihologice la obținerea permisului de port-armă sunt atât de riguroase încât astfel de accidente sunt practic imposibile. Statul israelian nu doar că dă teste psihologice mult mai complexe și mai grele decât în România, dar este analizat și dosarul medical familial al celui care solicită o armă. Adică, pentru că aceste vulnerabilități psihice se moștenesc în majoritatea cazurilor, controlul psihologic include și o investigare a incidenței sau riscului de boli psihice în familia celui care solicită un permis de port-armă, iar în cazul în care există astfel de afecțiuni în familie, testul pentru permisul de port-armă este mult mai sever sau, după caz, se suspendă acest drept.

În România însă, din cauza unui stat disfuncțional, corupt, orice interlop sau orice nebun cu pile în poliție sau care are abilitatea de a mitui angajații statului poate obține o armă, iar testele psihologice sunt o glumă. Exact cum este o glumă în România obținerea unui ITP pentru rabla ta, lucru care duce frecvent la accidente pe șoselele patriei, rareori confirmate de statul român ca fiind cauzate de starea tehnică a mașinii.

Știm deci că această crimă s-a produs din culpa și cu complicitatea statului român. Astfel că declarațiile secretarului de stat de mai sus sunt cel mult o încercare ticăloasă și lașă de mușamalizare a acestei crime din partea statului. Acest asasinat nu a fost „rezultatul unei societăți indiferente care minimalizează abuzul și blamează victima” (prin această declarație secretarul de stat chiar asta face: blamează victimele statului român, poporul însuși și această mamă însărcinată asasinată în plină stradă de un individ cu permis de port-armă obținut pe șest de la organele statului) așa cum susține secretarul de stat, ci a fost rezultatul incompetenței și al corupției statului român din moment ce asasinul deținea o armă letală cu permis deși avea probleme psihice nediagnosticate sau vulnerabilități psihice preexistente.

Dar asta face mereu statul român: pentru orice eveniment șocant soldat cu morți, statul român dă întotdeauna vina pe victime. Așa a fost în incendiul de Colectiv, la fel este și cu miile de morți din spitalele insalubre ale statului care mor din cauza infecțiilor nosocomiale, la fel este și în dezastrele de pe șosele și la fel este și atunci când ajungem să votăm partide rusești precum AUR sau furajere precum PSD din cauza privării conștiente și sistematice a poporului român de un sistem de educație funcțional și modern, lucru care vulnerabilizează întreaga națiune română, așa cum am putut vedea în alegerile din 18 mai pe care Nicușor Dan le-a câștigat la limită în fața prorusului George Simion.

Statul român nu este niciodată vinovat! Întotdeauna vinovate sunt victimele, fie ele indivizi sau întreg poporul român, așa cum reiese și din declarația de mai sus a secretarului de stat care încearcă să acopere tocmai vina statul român pentru acest asasinat. Doi oameni au murit ieri în București, asasinul și victima sa, fără ca acești doi oameni să aibă altă vină decât aceea că s-au născut în România și au crezut că statul îi va putea proteja. Nu! Statul român nu poate proteja pe nimeni. Suntem pe cont propriu în fața oricărei amenințări, atât individual, cât și ca națiune. Singurele elemente pozitive în țara asta legate de securitate și de prosperitate sunt cele aduse de UE și NATO. Noi singuri, ca popor, nu ne putem asigura nici protecția, nici prosperitatea.

Cu toate astea, statul român nu va merge nici de astă dată către adevăr pentru a identifica corect problema care a dus la acest dublu (chiar triplu) asasinat (având în vedere ca tânăra era însărcinată). Statul român va concluziona, așa cum am văzut în declarația secretarului de stat, ca vina aparține poporului misogin, nu angajaților statului care i-au pus acestui nebun pistolul în mâna. Așa ca acest tip de accident, evitabil în cazul unei identificări și tratări corecte, se va repeta fără îndoială.

Avem deci la nivelul conducerii statului român probleme cognitive de interpretare a realității chiar in cazul unor angajați cu funcție de conducere. Este același tip de raționament, acesta al secretarului de stat care identifică eronat o problemă care a dus la dublul asasinat din București, precum este decizia statului român de a construi o Catedrală a mântuirii neamului, cu banii de spitale și școli, pentru ca poporul român să fie fericit și să trăiască veșnic, sub atenta supraveghere a lui Dumnezeu, când de fapt sănătatea și bunăstarea fizică vin doar din educație și din sănătatea publică.