Despre războiul hibrid al Rusiei cu România și despre condiționările educației și culturii naționale ce influențează deznodământul acestuia
O analiză sociologică
Un popor sărac și prost (în proporție majoritară) precum este poporul român are un risc major să își frângă gâtul în fața Rusiei în războiul hibrid al acesteia cu România, pentru ca acest tip de război, în mare măsură informațional și psihologic, dar capabil să distrugă țesătura fragilă socială și politică a statului, are drept singura defensivă cultura.
Da, războiul informațional este un război al culturii pentru ca necesita cunoașterea psihologiei și a sociologiei dar și o minimă cultură generală, plus o gândire critică. Iar tocmai cultura (la pachet cu educația) este principala vulnerabilitate a poporului român, un popor privat științific, cronic, de educație și cultură, de guvernele PSD și PNL din ultimii 35 de ani, care au văzut în educație și cultură mai degrabă mijloace de control și dominație a maselor, prin cultivarea prostiei cronice în școli, în biserici și în instituțiile de informare și de cultură, pe care guvernele PSD-PNL de până acum au ales să le controleze prin politizare mai degrabă decât să le reformeze și să le modernizeze. Am vorbit pe larg în articolele mele anterioare despre modul în care statul român folosește aceste instituții, educația, cultura și biserica, dar și mass-media, pentru cultivarea prostiei și mutilarea conștiinței prin propagandă și dezinformare, cu consecințe dezastruoase asupra mentalului colectiv, care ne fac să avem astăzi peste 47% rată de analfabetism funcțional, și o societate disfuncțională din această cauză.
Prin urmare, șansele să ieșim teferi în următorii doi ani din această agresiune informațională hibridă a Rusiei și Chinei, țări care au infiltrat deja o parte din politica românească (partidele populiste precum PSD și suveraniste precum AUR, POT și SOS) și o parte din instituțiile României (02:15 (adică DGIPI), SIE, CCR, Avocatul Poporului, Parchetul General și ICCJ, etc) sunt reduse.
Cu toate astea, eu voi continua să lupt pentru trezirea poporului român, pentru salvarea noastră colectivă, atât cât îmi permite timpul, în ceea ce seamănă mai mult cu cântecul orchestrei de pe Titanic înaintea naufragiului, timp de cel puțin încă doi ani, până când eu cred ca vom putea ști cu destula certitudine dacă România mai poate fi salvată sau nu, dacă mai merită sau nu să continuăm să luptăm pentru România în fața forțelor uriașe care încearcă să ne zdrobească: cele interne reprezentate de Statul Infracțional și de Partidele Suveraniste Rusofile, și cele externe reprezentate de Rusia și China în special, și mai puțin de Ungaria care visează și ea obsesiv la Ardealul promis de Rusia lui Viktor Orbán.
